Portul Popular
Îmbrăcămintea tradițională cu care moroșenii de pe valea Marei și valea Cosăului s-au îmbrăcat de secole este deosebit de practică. Ei au haine groase din lână toarsă în casă și cămeși din cânepa care se cultivă cu greu pe dealurile din împrejurimi. Hainele de aici țin cald iarna și răcoare vara, așa cum e nevoie într-o zonă de munte, unde nu știi când se-ntoarce vremea.
Diferit față de alte zone etnografice, portul maramureșenilor de pe valea Marei și valea Cosăului nu este unitar în toate satele. Există aici diferențe care constau în mici detalii: culorile „zadiilor” (fotele în dungi pe care le poartă femeile) sunt diferite în fiecare sat, predominând, însă, dungile negre combinate cu cele roșii, portocalii, ori cu cele galbene. Cojoacele se fac altfel în fiecare sat. Traistele te dau în vileag din ce sat vii, pentru că sunt, de fiecare dată, alte culori îmbinate, sau mărimea carourilor e diferită.
În fiecăre sat există vizibile diferențe ale portului în funcție de vârstă- „Zadiile” sunt mai viu colorate la fetele nemăritate, cămeșile sunt mai ornamentate și cu mai multe volane, năfrămile și „sugnele” (fustele înflorate, care se poartă încă de prin anii 1920) sunt mai viu colorate. La femeile deja măritate e mai simplu, nu e atâta culoare. Iar la femeile în vârstă, chiar și hainele sunt mai sobre, predominând negrul, „sugna neagră”, eventual, cu o „zadie” în față, ca la portul bătrânesc.
Portul tradițional, acum port de sărbătoare, este, la bărbați, cu cămașă albă cu mâneci largi, la care iarna se poartă „mânecări” de lână la încheieturile mâinilor. Se poartă „cioareci” (pantaloni de lână) iarna și „gatii” (pantaloni de cânepă) vara. Se poartă pieptar sau cojoc și, pe cap, un clop din paie. Iarna se poartă gubă groasă din pănură.
Portul femeilor constă în cămașă albă din cânepă, cu mâneci terminate cu manșetă ori cu volane. Ele au poale albe peste care vin, în față și în spate, două „zadii” colorate în dungi late, un pieptar și, iarna, peste, o gubă groasă din lână. Pe cap se poartă o „năframă”, un batic viu colorat. În ultimul secol, însă, tendința a fost de înlocuire a portului cu „zadii”, care rămâne portul de sărbătoare, cu portul cu „sugnă”, fusta colorată variat, în funcție de vârstă, făcute dintr-un material cumpărat din piață și croit de către meșterii locali.
În fiecare sat femeile încă mai știu să toarcă, în nopțile de iarnă, ca să își îmbrace familia și casa. Ele își pregătesc de obicei singure lâna pentru țesut.
